Miercuri, 23 mai 2018, de la ora 20:00, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din București (Str. Eforie nr. 2) găzduiește proiecția a două documentare semnate de Copel Moscu –
Comoara naivă (2018) și
Va veni o zi (1985/1990). Invitații speciali ai serii sunt regizorul
Copel Moscu și directorul de imagine
Florin Paraschiv.
Comoara naivă spune povestea lui Ioan Măric, un personaj de prim rang în rândurile artiștilor naivi din România care, la 70 de ani, se hotărăște să urmeze cursurile Universității de Artă din Iași, în calitate de student la secția de Pedagogie a artei. Acesta este momentul în care comunitatea creatorilor de artă naivă începe să-i conteste calitatea de artist naiv. Un întreg ecosistem cultural, prea puțin cunoscut de publicul larg, începe sa iasă la suprafață și să-și arate dedesubturile.
Documentarul reprezintă o călătorie fascinantă într-o lume cu un mod de gândire și de existență cu totul aparte, în care bizarul și candoarea se împletesc deopotrivă. Accentul este pus pe evoluția contradicțiilor iscate între dorința de perfecționare și păstrarea canoanelor impuse de un gen artistic cu reguli altfel.
„Ce ați spune despre cineva care la 70 de ani dorește să devină student la arte? O viață întreagă, pictorul Ion Măric și-a construit o lume magică, plină de umor și sarcasm, cu imagini în care ne regăsim noi înșine odată cu artistul. Am convingerea că spectatorul va înțelege că povestea este atemporală, iar artistul modest și harnic ne zâmbește timid din ultimul rând, știind că nu ne vom supăra că ne pictează în felul acesta”, a spus Copel Moscu.
Documentarul
Va veni o zi a fost realizat la solicitarea unui combinat avicol din județul Bacău, în România comunistă a anului 1985. Cu titlul inițial
Într-o zi ca oricare alta, filmul a fost redenumit în 1990. Viziunea distopică a regizorului Copel Moscu asupra unei lumi segregate în funcție de gen, în care puii femele sunt crescuți strict pentru reproducere, în vreme ce masculii sunt fie transformați în făină de oase imediat după naștere, fie sacrificați la maturitate pentru consumul populației, e cu atât mai acută la mijlocul anilor ’80, când statul național-comunist pare a se fi permanentizat în România.
Experiența zilnică a absurdului şi violenței politice a sistemului traversează întreaga producție documentară a lui Copel Moscu, dar atinge punctul culminant în
Va veni o zi. Insistența camerei de filmat asupra strălucirii ouălor crescute în incubatoarele combinatului, precum şi fragmentele de interviu decupate magistral din declarațiile făcute de personalul instituţiei (vezi referințele la „comportamentul social al curcii” şi la necesitatea unui conducător capabil să indice comunității de curci „direcția corectă”) invită analogia cu societatea românească a momentului, aflată în umbra decretului 770/1968, care criminalizase contracepția, împingând femeile pe drumul maternității obligatorii. Paralela dintre creşterea puilor de pasăre şi a puilor de om conduce la o meditație gravă despre condiția umană.
Potențialul exploziv al filmului lui Moscu a atras un set de măsuri speciale în studio, cu complicitatea conducerii: editoarea filmului original a realizat din materialul căzut la montaj un al doilea film, cu același titlu, dar fără contribuția regizorului. Filmul a fost prezentat comisiei ideologice şi a fost aprobat fără modificări. Versiunea originală a fost păstrată până în 1990, când a fost prezentată public.