Despre ”Drumuri și răspântii în filmul balcanic” cu Lydia Papadimitriou
de Magda Mihăilescu
Lydia Papadimitriou este profesor la Universitatea John Moores din Liverpool, unde, din 1997, predă Istoria cinematografului. A semnat cărți dedicate filmului din țara sa de origine, Grecia - Cinematoghraful grec și Musicalul grec. O istorie critică și culturală. Contribuie cu articole de specialitate la revistele ”Sight and Sound” și ”Senses of Cinema”. Participantă la toate colocviile dedicate cinematografului balcanic organizate la Cetate în cadrul festivalului Divanul Degustătorilor de Film și Artă Culinară. Anul acesta a fost moderatorul discuțiilor despre Drumuri și răspântii în filmul balcanic. Lydia Papadimitriou, cred că vă place foarte mult locul acesta, Cetate. E un punct de întâlnire pentru noi și cinematografia spațiului balcanic.Cunoașteți această cinematografie, știu acest lucru, l-am observat. Aș dori să vă întreb dacă ați avut ocazia, ca profesor, ca om de cinema de foarte mulți ani, deci dacă ați avut ocazia să urmăriți cinematografia românească a ultimilor ani, mai precis din perioada de după revoluție.
Mulțumesc, Magda, îmi place mult locul acesta, energia lui pozitivă, Dunărea, apusul de soare, mâncarea, compania și, cel mai important, e aproape de oamenii care se pricep la cinematografia balcanică, și aici mă refer și la tine. De fiecare dată când vin, învăț câte ceva, văd mai multe filme, deci este extraordinar. Mă interesează foarte mult cinematografia balcanică. Fiind din Grecia, nu am avut ocazia, în copilărie și prima tinerețe, să descopăr decât foarte puține filme din partea cealaltă a Cortinei de fier. După ce situația s-a schimbat, eram foarte curioasă să văd totul. Dar lucrurile s-au schimbat și cinematografia românească s-a făcut remarcată în Occident, de exemplu prin filme ca 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, al lui Cristi Mungiu. Astfel, am început să văd mai multe filme, să citesc mai multe materiale și chiar să le predau studenților mei din Anglia anumite lucruri despre care nu au absolut nici o idee. Din Grecia, există proximitate geografică, așa că ai un context. În plus, granițele sunt deschise. Dar englezii își ”imaginează” Balcanii. Pentru ei e un spațiu îndepărtat, inferior... Din păcate, când se gândesc la Balcani, le vine în minte cuvântul ”război”. Ceea ce e foarte rău. Război și nebunie. Eu încerc, prin cinematografie, să înlătur acest gen de stereotipuri. S-au dus războaie aici, istoria Balcanilor este ceea ce este, multe filme s-au ocupat de asta, dar mai sunt și alte lucruri. Iar eu vreau să sparg stereotipurile. Pentru unii, România este doar Dracula. Dracula și Transilvania. Asta e cam tot ce se știe. Și sunt mult mai multe de aflat. Așa că vreau să îi familiarizez cu spațiul cultural, dar și cu cinematografia, care este atât de interesantă. Cu cinematografia românească și ar mai fi și alte exemple. Dar cea românească e cea mai ușor de identificat în spațiul balcanic, datorită mișcărilor din interior care au atras atenția Europei și din care au rezultat filme cu caracteristici specifice. Cum ar fi acel realism minimalist.
Acum, lucrurile sunt diferite. Acum avem nou-veniți care au adus schimbări.
Sigur, și asta e bine. Lucrurile nu trebuie să stea pe loc.
Ați văzut Aferim în Berlin.
Foarte diferit. Așa e. E diferit din multe puncte de vedere. E mai ”picant”. Doi oameni, care au atâtea întâlniri... Deci preferați minimalismul...
Îmi place minimalismul, când dă rezultate. Mi-a plăcut amestecul de umor, în cadrul unui subiect foarte puternic. Ca multe, dar nu toate, dintre subiectele prezentate. Aferim este despre robia romilor – un subiect foarte puternic. Dar este și despre un spațiu etnic specific – Valahia. Și despre o anumită perioadă cu o situație politică extrem de diferită. Nu cunosc detaliile istorice exacte, dar știu că existau boieri... E un film extrem de interesant, o reconstrucție extraordinară și sugestivă a trecutului. În același timp, e un film critic.
Desigur. E o istorie tragică.
Absolut. În același timp, un film foarte amuzant.
Cu toții am fost luați prin surprindere. Filmele anterioare ale lui Radu Jude au fost toate foarte diferite.
Nu am văzut nici unul dintre filmele lui anterioare. Din păcate, nu am ocazia să văd tot ce m-ar interesa. Am văzut Dincolo de dealuri al lui Mungiu și mi s-a părut minunat.
A luat premii pentru scenariu și pentru interpretare feminină la Cannes.
Mi s-a părut un film foarte puternic. L-am văzut într-un cinematograf mare din Thessaloniki, plin până la refuz. Un film despre exorcizarea monștrilor, dar care devine apoi atât de...
Nu ați văzutAurora?
Nu am văzut Aurora, din păcate.
Trebuie să-l vedeți.
Înțeleg că e un film special.
Foarte diferit.Acesta este lucrul interesant în cinematografia noastră de acum -toți cineaștii noștri bine-cunoscuți de film au făcut lucruri total diferite în ultimii ani. Au cu totul alte subiecte și alt stil. De exemplu, Corneliu Porumboiu de acum e diferit față de cel de la debut.
Mi se pare un lucru bun.
Bineînțeles.
Îl arăt și studenților mei ca ilustrare a minimalismului, dar li se pare destul de greu de înghițit – se întâmplă atât de puține lucruri.
Nu se întâmplă nimic, de fapt.Mai sunt discuțiile despre limbaj, precum cele din Polițist, adjectiv. ...
Mi se pare foarte inteligent și îmi place foarte mult. Dar, în mod clar, e unul dintre acele filme care evită drama. Dramele se întâmplă în altă parte.
E o observație bună. O să mai aveți ocazia să vedeți filme, rugați prietenii de la Cetate să vă trimită DVD-uri, ca să le puteți discuta și cu studenții...
Să fiu sinceră, folosesc DVD-urile care circulă în Anglia. Dacă nu-mi trimit prietenii DVD-urile, nu pot vedea decît filmele care au ajuns acolo. Ori le văd la festivaluri, ori le văd pe DVD.
E un lucru ciudat care se întâmplă în marketingul de cinema. Filmele unor profesioniști bine-cunoscuți obțin o mulțime de laude, dar e foarte greu să ajungă la public. Se întâmplă și cu cinematografia din Balcani. Suntem cu toții vecini, dar nu știm unii de alții. Nu am văzut multe dintre filmele despre care vorbeau ieri colegii mei.
Nici măcar dumneavoastră!
Nici eu. Avem ocazia la Cannes, Veneția sau Thessaloniki să vedem câteva filme, dar e imposibil să le vezi pe toate. Îmi amintesc, când eram tânără, la începutul carierei, știam absolut toate filmele din spațiul acesta. Am fost foarte emoționată ieri când un coleg a menționat Hoțul de piersici al lui Vulo Radev) Acum, bine cunoscuți sunt Kusturica, Goran Paskalevici, cei prezenți prin festivaluri.
Tanovici, din Bosnia.
Danis Tanovici, da. Dar știu de ei pentru că au fost premiați.
Sistemul acesta de premiere este important, dar limitativ. Premiile înseamnă că doar câteva filme, care ajung să ia premii, vor fi cunoscute în afara țării de cinefilii interesați. Chiar și mie mi-e greu să găsesc informații și acces la restul filmelor.
De aceea cred că Mircea Dinescu a avut o idee minunată să stabilească aici o întâlnire între noi, venind din țări diferite, dar vecine.
Absolut. De aceea eu vin tot timpul și voi continua să vin. Și vreau să fac și un pas înainte, în ceea ce privește publicațiile. E clar că nu toată lumea poate veni aici. Dar ne ocupăm de aceste publicații. Anul acesta lansăm a treia carte a simpozionului, cu tema Eroi și anti-eroi ai Balcanilor. Astfel de scrieri ar trebui să aibă o arie mai largă de circulație, iar cei interesați să aibă un loc de unde să le cumpere, sau un site pe internet, astfel ca să nu se termine totul cu noi. Eu voi încerca să fac ceva în sensul acesta.
Încetul cu încetul vom ajunge și acolo.
Aveți dreptate. Dacă facem efortul de a deschide căile de comunicație în Balcani, atunci lucrurile vor merge de la sine. Eu sunt optimistă. Mi se pare o provocare. Și mi se pare că balcanicii au multe în comun. În ciuda diferențelor de limbă. Pentru că limbile sunt foarte diferite.
Dar până la urmă ne-am înțeles între noi. Da, din fericire avem engleza care ne ajută. Am fost foarte fericită ieri când am avut ocazia să vorbesc și franceza. Mulțumesc foarte mult, Lydia, și sunt sigură că ne vom mai întâlni.
Mulțumesc foarte mult, Magda
Cuvinte cheie: divanul degustatorilor de film si arta culinara 2015, drumuri si raspantii in filmul balcanic, filmul romanesc, lydia papadimitriou, magda mihailescu