REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



De la sculptură la film


— Domnule Florin Codre, debutaţi ca , regizor, ca au­tor chiar, cu filmul Şobolanii roşii. Mărturisesc numele dumneavoastră îmi este foarte puţin cunoscut…
— Este explicabil. De fapt, sunt sculptor monumentalist. În 1970 am terminat facultatea, în 1971 luam Premiul Tineretului pentru sculptură, în '72 am avut prima expoziţie personală la "Simeza", în '74 am luat Premiul Naţional pentru sculptură, în 77 am câştigat pentru a treia oară con­cursul Naţional pentru statui ecvestre, în '78 instalam statuia lui Avram lIancu la Tîrgu Mureş. Din 1978 am avut mai multe expoziţii personale în Italia, Germania, America, am fost de două ori in­vitat la Bienala de la Veneţia pe cheltuiala organizatorilor. Cred că palmaresul meu este printre cele mai impresionante în arta plastică românească, dar faptul că sunt practic necunoscut în ţară — deşi nu sunt transfug — nu mă miră.
— Cu o asemenea carieră în artele plastice. mă întreb totuşi cum aţi ajuns la cinematograf?
— Am. iubit filmul dintotdeauna. Am mâncat cinematecă pe pâine. Prin 1964, într-una din
desele perioade în care eram exmatriculat din facultate… Pentru că trebuie să vă spun că sunt un exmatriculat de profesie… M-a abordat Doru Năstase care forma un colectiv de cascadori pentru filmul Dacii al lui Sergiu Nicolaescu. Am facăut deci cascadorie în mai multe filme româneşti şi coproducţii. La Bătălie pentru Roma m-am împrietenit cu Veroiu, care m-a distribuit apoi în filmul său Mânia..
— Totuşi, de la cascadorie la regie...
— La toate filmele am citit scenariile, am stat în spatele regizorului şi al operatorului la filmare, am încercat tot timpul să fur meseria. Nu cu un gând anume.
— Când a apărut “gândul anume”?
— În februarie, când am venit în ţară, am fondat o Casă de filme "Tracus-Arte". Am scris o schiţă de scenariu pe care, am dezvoltat-o continuu la filmare plecând de la autobiografie. Po­vestea este uşurică, agreabilă, la început, dar pe parcurs devine din ce în ce mai gravă. Filmul se termină în "actualitatea cea mai stringentă."
— Vă gândiţi deci la o dată viitoare?
— Fără îndoială. Cinematogra­ful te ajută să te adresezi unui public larg. Pictura, sculptura sunt elitiste. Ele te însingurează. Povestea cu turnul de fildeş nu este doar o poveste.
           
 


Galerie Foto

Cuvinte cheie: florin codre, georgeta davidescu, sobolanii rosii

Opinii: