O altă zi extrem de plină aici la Cluj, unde filmul românesc şi-a etalat câteva dintre piesele sale de rezistenţă, vedetele fiind fără îndoială
Mircea Daneliuc şi
Cristi Puiu. Deşi aparţin unor
generaţii diferite, între aceşti doi autori există multe puncte comune. Amândoi sunt extrem de talentaţi, amândoi sunt incomozi pentru că privesc viaţa şi semenii cu un ochi necruţător, amândoi au o violenţă conţinută care răzbate prin toţi porii filmelor lor, amândoi gândesc profund şi subtil cinematograful. Ei au onorat anul acesta festivalul cu prezenţa lor: Daneliuc pentru că a acceptat să i se includă în program o amplă retrospectivă (12 filme, de la scurtmetrajul de absolvire
Dus-întors din 1972 la
Cele ce plutesc, realizat în 2009); Cristi Puiu pentru că filmul său
Moartea domnului Lăzărescu a împlinit 10 ani. Au venit la Cluj şi nu au stat degeaba: ieri Daneliuc a susţinut un masterclass, şi tot ieri Cristi Puiu a participat la o dezbatere publică despre propagandă şi ideologie în cinematograful românesc anterior anului 1989.
Maratonul filmelor româneşti recente a continuat cu un al doilea grupaj de scurtmetraje dintre care s-a detaşat incontestabil debutul Andreei Vălean,
Nu există în lumea asta, povestea reîntâlnirii a doi prieteni pe care nimic nu-i mai apropie decât o promisiune făcută cândva. Ritm, umor şi un extraordinar recital actoricesc susţinut de
Alexandru Potocean. Interesant că din acelaşi grupaj au mai făcut parte două scurtmetraje construite pe un singur personaj, prilejuind fiecare câte un one man show:
Pavel de Alexandru Ranta, în care
Valeriu Andriuţă, pe care nu l-am mai văzut de la
După dealuri, interpretează un bătrân singur într-o casă populată de fantomele trecutului; şi
Greierii de Lucian Dante Teodorovici, în care Ionuţ Cornilă este un potenţial sinucigaş, care se îmbibă cu alcool şi încearcă în fiecare noapte să se arunce de la etaj. Două comedii groase şi fără haz –
Dopul scuză mijloacele de Mihai Ionescu şi
Profesioniştii de Tudor Botezatu au completat neinspirat programul.
Pe teritoriul lungmetrajelor au evoluat „greii”:
Radu Muntean în premieră cu
Un etaj mai jos, un film impecabil scris de echipa Rădulescu-Baciu-Muntean şi impecabil jucat de
Teodor Corban;
Radu Jude cu
Aferim! şi
Tudor Giurgiu cu
De ce eu? Iar alături de ei doi debutanţi:
Nicolae Constantin Tănase cu
Lumea e a mea şi Ana Lungu cu
Autoportretul unei fete cuminţi. Dacă acestora din urmă trebuie să la mai acordăm ceva timp până să ne convingă, filmele consacraţilor au fost luate cu asalt de către spectatorii cinematografului „Florin Piersic”, chiar dacă
Aferim! şi
De ce eu? au rulat deja săptămâni de-a rândul în oraş.
