Acţiunea filmului A fost sau n-a fost se petrece undeva în România profundă a anului 2006. Au trecut 16 ani de la revoluţia din decembrie, dar din multe puncte de vedere timpul pare a se fi oprit în loc: blocurile sunt coşcovite, hainele oamenilor sunt ponosite, automobilele sunt rablagite, felinarele sunt chioare. Un târg de provincie în care acelaşi domn Pișcoci face pe Moş Crăciun de vreo patruzeci de ani şi meditează la cum se aprind felinarele seara, în care băutura e singurul remediu împotriva plictiselii şi a lipsei de perspective, în care oamenii trăiesc cum pot, iar singurele semne ale noului sunt buticul ţinut de un chinez care vinde tot felul de nimicuri şi împrumută bani, şi postul de televiziune local cu sediul într-un apartament de bloc. Nici o clipă nu ni precizează numele târgului, nici măcar în final când avem în cadru faţada primăriei care ne urează „la mulţi ani”, dar noi ştim că e Vaslui, pentru că de acolo e regizorul Corneliu Porumboiu, „un moldovean din părinţi regăţeni” cum obişnuieşte el să se prezinte. Iar acest tânăr cineast, dotat cu o privire extrem de sfredelitoare şi cu un umor blând care îndulceşte asperităţile, vorbeşte în filmele sale (a se vedea scurtmetrajele Visul lui Liviu şi Călătorie la oraş) numai despre lucruri pe care le cunoaşte îndeaproape.
Astfel, la Vaslui chiar există un asemenea post de televiziune care, în urma cu câţiva ani, a organizat o emisiune pe tema „A fost sau nu a fost revoluţie la noi în oraş?” Aşa s-a născut ideea filmului care, evident, nu-şi propune să răspundă la întrebare (ar fi şi greu atâta vreme cât nu prea suntem siguri că evenimentele din decembrie 1989 din România pot fi numite revoluţie). În schimb îşi propune să vorbească despre noi aşa cum suntem, cu mai marile sau mai micile noastre păcate. Remarcabil în acest demers este că Porumbiu o face cu discreţie şi cu înţelegere. El „zâmbește a râde”, cum zicea Creangă, privindu-şi personajele. Nu le arată acuzator cu degetul, deşi de multe ori ar avea de ce. Pentru că securiştii de ieri sunt marii oameni de azi şi au pretenţia să fie respectaţi şi absolviţi de orice vină deoarece au puterea pe care le-o dă banul. Pentru că ziariştii de azi sunt inginerii textilişti de ieri şi cred că pot impresiona auditoriul cu un citat aproximativ din Platon. Pentru că bărbaţii au vocaţia poligamiei, chiar dacă aventura extraconjugală este la fel de searbădă ca şi rutina conjugală. Pentru că intelectualii sunt adesea slabi şi mincinoşi. Pentru că şcoala a ajuns o formalitate. Pentru că regretele vin prea târziu.
Performanţa lui Corneliu Porumboiu la debutul său în lungmetrajul de ficţiune este că ne livrează un portret colectiv al societăţii noastre de azi, dar care este pe înţelesul şi pe gustul spectatorilor de oriunde. Dovadă: succesele obţinute deja în festivalurile internaţionale la care a participat.
Cuvinte cheie: a fost sau n-a fost, corneliu porumboiu, cristina corciovescu, cronica de film, film de debut