REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Bucurie înlăcrimată


      În urmă cu o săptămână filmul lui Cristian Nemescu primea la Cannes Marele premiul al secţiunii „Un certain regard”. Cu acest prilej, preşedinta juriului, regizoarea Pascale Ferran, cu ochii în lacrimi, aducea elogii acestui film care reprezintă un debut şi totodată o încheiere de carieră. Aşa a vrut destinul ca, într-o seară de august 2006, un nemernic, care se grăbea să ajungă la discotecă, să strivească maşina în care se afla regizorul şi inginerul lui de sunet. Cristian Nemescu împlinise 27 de ani şi promitea să se alăture grupului de tineri regizori (Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Radu Muntean, Cătălin Mitulescu) care au scos cinematograful românesc din letargia în care se cufundase de multă vreme. Filmul său de mediu metraj, Marilena de la P7, prezentat la Cannes 2006 în secţiunea „Semaine de la critique”, lăsa sa se întrevadă talentul robust al unui cineast care ştia să spună poveşti cutremurătoare în simplitatea lor.
     Acţiunea filmului California Dreamin’ se plasează în anul 1999 şi se desfăşoară într-un sat pe drumul de la Constanţa spre graniţa dintre România şi Serbia. Şeful de gară din această obscură localitate opreşte un tren în care se află soldaţi NATO ce însoţesc transportul unui radar necesar conflictului din Kosovo. Motivul: transportul se face fără actele necesare. Exces de zel? Rea voinţă? Abuz de putere? Orice explicaţie este posibilă atâta vreme cât omul nu este nici pe departe un personaj fricos care nu iese din litera legii. Dimpotrivă, el este un „afacerist local” care dă iama în vagoanele cu marfă şi care vrea să pună mâna pe fabrica din localitate. Nimic şi nimeni nu-i poate învinge încăpăţânarea. Nici măcar secretarul de stat trimis special de către primul ministru pentru a rezolva o situaţie ce ameninţă să aibă repercusiuni internaţionale.
     Această întâmplare din categoria „buturuga mică răstoarnă carul mare” ar fi putut genera o comedie. Nemescu o tratează în cheie dramatică şi îi conferă implicaţii să le spunem istorice. Americanii, pe care românii (inclusiv familia şefului de gară) i-au aşteptat ani de-a rândul ca să-i salveze din ghiarele comuniştilor şi ale ruşilor şi cărora puţin le-a păsat de teritoriile cedate prin trocul de la Ialta, deci americanii sosesc în sfârşit şi românii din satul cu pricina le cer din nou ajutor în conflictul lor cu abuzivul șef de gară. Ei le promit tot sprijinul în vorbe sforăitoare, dar cu prima ocazie îşi iau tălpăşiţa. Acesta este doar unul (dar cel mai susţinut) dintre firele narative ale acestui film ambiţios şi care se desfăşoara pe mai multe planuri. 

 
(Bucarest Hebdo, 4-10 iunie 2007)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: california dreamin', cristian nemescu, cristina corciovescu, cronica de film, premii cannes

Opinii: