Cu ani în urmă – să tot fie 15 sau chiar mai mult – una dintre ţintele HBO era să nu rămână un simplu canal străin de televiziune cu plată ci să facă joncţiunea cu viaţa cinematografică românească şi, pe cât posibil, să se integreze în ea. Aşa s-a născut concursul anual de scenarii care, în cele 12 ediţii, a descoperit nume noi şi texte ce ulterior au devenit filme; aşa s-a născut parteneriatul cu festivalul „Transilvania” unde în fiecare an Ziua HBO reprezintă un eveniment aşteptat; aşa au apărut premiile oferite de către HBO în alte gale şi festivaluri de film. Aşa a început implicarea HBO în producţia de filme româneşti. La început mai timid cu câteva documentare ale căror scenarii erau câştigătoarele concursului amintit deja, mai apoi în forţă cu seriale.
Nu ştiu dacă mai e nevoie să amintim că de când au apărut ele în lume, serialele produse de HBO s-au situat cu câteva clase mai sus faţă de alte producţii (nu le includem pe cele BBC).
Sub pământ SRL, Clanul Soprano sau
Imperiul din Atlantic City sunt, faţă de serialele americane făcute la kilogram, cam la fel ca
Lombarzilor 8 faţă de
La bloc. Era firesc ca şi serialele HBO produse în România să încerce să se ridice la aceleaşi standarde calitative. Chiar dacă pornesc de la un format deja existent, adaptarea subiectului şi construcţia dialogurilor le dau nu numai culoare locală, ci şi originalitate. Aşa s-a născut
În derivă, al cărui succes (datorat în mare parte lui Marcel Iureş) a cerut şi un al doilea sezon. A urmat mai puţin reuşitul
Rămâi cu mine, iar acum
Umbre promite să nu ne înşele aşteptările.
Este povestea dură a unui bărbat, Relu Oncescu, care duce o existenţă dublă. Pentru cei mai mulţi – familie, prieteni, vecini – este un simplu şofer de taxi, soţ şi tată grijuliu şi preocupat de bunăstarea a lor săi. Pentru un grup de potentaţi interlopi, însă, el este recuperatorul care rezolvă treburile murdare ale bandei. Prins între lumea cinstită, liniştită şi relativ modestă a familiei sale şi lumea penală, violentă şi foarte bogată a Familiei mafiote, Relu încearcă să o ţină secretă pe prima pentru a o proteja. Destinul hotărăşte altfel atunci când bosul, numit sugestiv Căpitanu’, i-l încredinţează pe fiul său ca să-l inţieze în „treburi mai bărbăteşti” decât lectura şi muzica. Tânărul se dovedeşte mai puţin pămpălău decât îl crede tatăl lui, joaca de-a gangsterul nu-i displace, iar talentul de detectiv îl duce în poarta casei lui Relu, descoperindu-i adevărata identitate.
Scris cu multă vervă şi foarte colorat (chiar obositor de colorat la un moment dat) de către
Bogdan Mirică (scenarist şi coregizor alături de
Igor Cobileanski), serialul se află pe umerii neaşteptat de muschiuloşi la propriu ai lui
Şerban Pavlu în rolul recuperatorului, secondat de o distribuţie plină de vedete. Dar dacă pe
Doru Ana l-am mai văzut într-un rol similar în
Marfa şi banii, pe
Gabriel Huian l-am descoperit în
Principii de viaţă tot în rolul unui fiu nepotrivit cu vederile tatălui său, despre
Andi Vasluianu ştim din
Cealaltă Irina că poate să abordeze şi o atitudine mai introvertită, chiar şi Pavlu a mai făcut un dur în
Kowalski, marea surpriză a serialului este însă
Ştefan Velniciuc. Prinţişorul de altădată, blond şi edulcorat ca în
Fraţii Jderi, face aici un rol de compoziţie memorabil.
Fără îndoială,
Umbre e un serial de urmărit pentru că brandul HBO nu se dezminte.