REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



„Biografie” - cronică de film


     Câteva filme documentare şi Duminică la ora 6 l-au trecut pe Sergiu Huzum în rândul operatorilor noştri eminenţi, invenţiile care i-au adus premiile din străinătate — transtravul, iluminarea cu lămpi de mercur — trădează un tehnician ingenios şi iscoditor. Biografie îl descoperă pe Huzum ca autor, ipostază neaşteptată, şi ne convinge din nou că cineastul e un spirit efervescent, dăruit cu pasiune căutărilor. La ce duce aici neastâmpărul lui Huzum? E de observat înainte de toate, într-un film care experimentează o tehnică nouă cum este transtravul, o anume pudoare care îl face pe autor să refuze exhibiţia tehnică, mitizarea procedeului, prefacerea operei într-un pretext pentru demonstraţii şi performanţe. Biografie e un eseu, o incursiune subtilă în acest superb mister care se cheamă creaţie. Din filmul lui Huzum lipsesc reprezentările facile cu care un anume cinematograf comod voia să ilustreze clipele de inspiraţie ale creatorului, gestaţia operei, travaliul cumplit pe care îl include. Huzum preferă să contemple lumea infinit mai elocventă a statuilor (şi înţelege admirabil duhul teluric sau aripa fantastică sau nobleţea hieratică a sculpturilor lui Victor Roman, după cum intuieşte posibilitatea unor felurite relaţii ale operei cu ambianţa) şi să noteze, cu o trăsătură incisivă, detalii infinitezimale ale vieţii de zi cu zi a sculptorului, gesturile omului sau ale bărbatului. Biografie e compus tocmai din acest joc al detaliului „de viaţă”, mărunt, nespectaculos, şi contemplarea înfiorată, extatică a statuilor. Poate de aici vin gravitatea şi aerul straniu, oniric, aş zice, pe care le respiră acest film de numai şapte minute. Huzum izbuteşte să ne sugereze un univers emoţional dens şi atmosfera unică a facerii, a creaţiei, momentul în care se tezaurizează întreaga umanitate a artistului, în care intră ca într-o plasmă liniştea şi spaima, aşteptarea şi împlinirea, singurătatea, somnul, dorinţele. Statuile filmate de Huzum alunecă parcă unele în altele, înlănţuite într-o lentă şi ciudată coregrafie, transtravul remodelează mereu spaţiul şi îl face fluid, îl distruge pentru a-l reorienta neaşteptat, siluetele vin spre noi la fel de muzical cum lunecă spre fundaluri, şi totul ne dă sentimentul unui început de lume, senzaţia unui univers de forme în care se regăsesc ascunse demersurile spirituale ale creatorului. 

 
(Cinema nr. 7, iulie 1968)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: biografie film, cronica de film, george littera, sergiu huzum

Opinii: