REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



„Amintiri bucureştene” – Pro sau contra?


     Ion Cantacuzino este un prea atent şi exersat cunoscător şi observator al fenomenului cinematografic pentru a-i fi scăpat din aceste Amintiri bucureştene o inadvertenţă de informaţie, o fluctuaţie în dinamica filmului. Cronica apare la rândul ei ca o «cronică de montaj», minuţinosă, exactă. Dar filmul regizorului lui Prea mic pentru un război atât de mare are, atunci când renunţăm la o virtuală riglă de calcul, mult farmec. Un farmec născut din poezia imaginilor de odinioară dar şi din inteligenţa cu care regizorul a înlănţuit argumentele vizuale, din ironia prezentă în subtextul acestora. Acest film de montaj a însemnat pentru Radu Gabrea un excelent teren de exerciţiu. (Adina Darian)
 
     Două completări. Filmul este făcut, (şi asta se simte în fiecare cadru) cu o plăcere tinerească de a lucra, de a regăsi la masa de montaj, din fotograme şi fotografii vechi, chipul oraşului de altădată. Apoi Gabrea a ştiut să privească bătrânele imagini cu înţelegere, dar fără o exagerată melancolie. O notă de îngăduitoare ironie pluteşte peste acele pasagii care altfel ne-ar fi părut desuete. (Al. Racoviceanu)
 
     Sunt de acord mai ales cu două dintre remarcile lui lon Cantacuzino. Prima: că acest gen şi această temă a Amintirilor au fost «o dificilă muncă» pentru un tânăr regizor. A doua: că e greu de intuit «ideea directoare» a acestui montaj de fotografii, cu câteva cadre filmate, parcimonios alese şi folosite. Mai cred că Valeria Gagialov şi Mihai Pălădescu trădează şi accentuează, prin interpretarea dată textului, un exces de răceală complice cu zeflemeaua. (Valerian Sava)
 
     Filmul lui Radu Gabrea, pe care l-am văzut a doua zi după premieră, m-a obosit teribil: am stat în picioare tot timpul. Nu era un loc liber unde să mă aşez. A propos de acest film, mă gândesc că şi noi, cei de azi, cu cele de azi, vom fi, mai mult sau mai puţin, pentru generaţiile viitoare, alte amintiri în cinemateca naţională. Să ne străduim, deci, ca amintirile epocii actuale să le pară cât mai frumoase. (Jean Georgescu)
 
     În ciuda sărăciei de imagini înregistrate pe peliculă, filmul este emoţionant în multe secvenţe ale sale. (Gheorghe Vitanidis)
(Cinema nr. 1, ianuarie 1971)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: adina darian, alexandru racoviceanu, amintiri bucurestene film, gheorghe vitanidis, jean georgescu, radu gabrea, valerian sava

Opinii: