Spectacolul destinelor umane este un laitmotiv familiar celui ce studiază sine ira et studio opera unuia dintre cei mai importanţi cineaşti români, regizorul Radu Gabrea, el însuşi obligat de vitregiile Istoriei recente la un parcurs profesional rar întâlnit în domeniu.
Opera cinematografică semnată de
Radu Gabrea desfide modele şi modelele, curentele şi coteriile, substanţa acesteia configurându-se din marile drame ale umanităţii citite exemplar la nivelul destinelor individuale. Filmele sale realizate în ţară, înainte de autoexilul impus, reprezintă fie o magistrală acoladă între privirea unui copil şi cel mai sângeros eveniment mondial al secolului XX –
Prea mic pentru un război atât de mare, realizat pe memorabilul scenariu semnat de D.R. Popescu, fie reconstrucţia amurgului unui univers uman călcat în picioare de apariţia totalitarismului –
Dincolo de nisipuri, inspirat de un text greu de ocolit al lui Fănuş Neagu – „Îngerul a strigat”.
Trec peste titlurile unei bogate filmografii realizate în exil, din care doar ecranizarea
Făcliei de Paşti sau
Un bărbat ca Eva ar face cinste oricărei Cinemateci din lume, pentru a ajunge la cel mai recent film semnat de Radu Gabrea şi prezentat în premieră la Festivalul Filmului European –
Călătoria lui Gruber, după un scenariu semnat de Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu, inspirat de un fragment din romanul "Kaputt" de Curzio Malaparte. Scriitorul italian a fost destul de labil ideologic, dar rămâne unul dintre cei mai obiectivi martori ai ultimei conflagraţii mondiale, căreia îi oferă pagini de un realism cutremurător, cu imagini de o cruzime întâlnită doar în opera unui Norman Mailer sau Vasili Grossman.
Meritul cineastului în această ecranizare constă, cred, mai ales în echilibrul său funciar, care refuză melodrama în favoarea obiectivităţii faptelor sau evaluează fără părtinire adâncimea tragică a evenimentelor surprinse. Dincolo de subtext, imaginea societăţii româneşti aşa cum este ea consemnată pe peliculă reiese şi din personajele puse în ecuaţia dramatică a războiului şi a consecinţelor, din reacţiile lor, fără nicio intenţie minimalizatoare sau caricaturizantă.
Drama evreilor de la începutul războiului împotriva bolşevismului ar fi putut trece ca o nefericită întâmplare cum au fost probabil cu miile. Arta cineastului, care nu refuză ilustrarea consecinţelor tragice determinate de evenimentele sfârşitului de iunie 1941, de la Iaşi, rămâne sugestia nefericirii unor nevinovaţi surprinşi de marşul distrugător al Istoriei, ce nu ţine seama de dimensiunile destinelor individuale. Scriitorul italian Curzio Malaparte, magistral îndrumat şi jucat de Florin Piersic junior, conştientizează drama, în ciuda birocraţiei sau patriotismului factice, o înregistrează cu stupoare şi îi va da aura de mărturie privilegiată într-una dintre cele mai plastice oglinzi al ultimului război – romanul Kaputt. Secvenţe memorabile cum ar fi întâlnirea Malaparte – Gruber, ultimul creionat cu reţinere de Marcel Iureş, dialogul cu şeful Poliţiei, Stavarache, un Răzvan Vasilescu în mare formă, sau contactul cu vagoanele morţii sunt greu de şters din amintirea spectatorilor.
Radu Gabrea nu preia rolul de acuzator sau judecător, el rămâne artistul adânc implicat în dramele timpului său, fie ele individuale, fie colective. Valoarea filmului stă şi în capacitatea de sugestie a unui autor perfecţionist, cum este Radu Gabrea, atent la fiecare detaliu, gestionând cu severitate fiecare gest şi nuanţă. Nu se poate trece cu vederea peste excelenta prestaţie a directorului de imagine Dinu Tănase, peste inspirata ritmare a epicii filmului din tăieturile de montaj ale Melaniei Oproiu sau peste reuşita reconstrucţie de epocă semnată de creatorii ambianţei plastice Florin Gabrea şi Svetlana Mihăilescu.
