spectatorul va închide telefonul mobil, pentru a evita confuzia cu telefoanele personajelor din film, şi va mânca provizia de floricele sau alune până la finalul genericului de început.- se va aşeza în fotoliu fără prejudecăţi (că e film cu Copilu’ Minune, deci cu manele, că Muntean a făcut până acum doar publicitate, că Bucur e ăla din «Câştigi fără să ştii» etc.)
- se va resemna că în film nu există cai în relanti, închisori comuniste sau şopârliţe sociale
- nu va căuta motivaţii puternice pentru înjurăturile personajelor din film. Pur şi simplu, aşa vorbesc ei…
- nu va pune etichete personajelor. În mod sigur se va încurca între protagonişti şi antagonişti, pentru că există elemente din ambele mărci în mai toate personajele principale.
- e permis şi chiar recomandat râsul în timpul spectacolului. Se va râde însa organizat, scurt, pentru a nu intra peste următoarele replici. Din păcate, au căzut la montaj toate pauzele dispuse strategic între replicile cu potenţial comic…
- în general, spectatorul va urmări firul poveştii şi va participa la acţiune, rezervându-şi eventual câteva ore după vizionare pentru a extrage morala, ideea principală sau ce se mai extrage de obicei dintr-un film.
Urmate întocmai, aceste instrucţiuni garantează o satisfacţie sporită a vizionării. În cazul în care apar efecte adverse (stări de plictis sau dimpotrivă de anxietate), manifestaţi-vă în scris.
