Prima premieră de film românesc din acest an readuce pe ecran numele Malvinei Urşianu, o cineastă care s–a bucurat de un important prestigiu de critică înainte de 1989. I s–a apreciat consecvenţa cu care a optat pentru filmul de autor, ea nelucrând decât după propriile sale scenarii. Acest lucru reprezintă o caracteristică tipică pentru cinematograful făcut de femei peste tot în lume: indiferent de gen, dar mai ales în filmele cu subiecte feministe, ele simt nevoia să–şi reitereze propriul univers, fie el mental, fie chiar autobiografic. Feminismul Malvinei Urşianu a constat întotdeauna în felul în care a privilegiat portretul feminin. Ea a creat o galerie de femei puternice, rezistente la încercările dure ale vieţii, la adversităţile cărora trebuie să le facă faţă, la singurătatea în care le azvârle soarta. În general, femei care se apropie de portretul psihologic şi moral al autoarei, sau cel puţin de ceea ce ei îi place să creadă despre sine.
Din această galerie face parte şi protagonista din Ce lume veselă!, o doctoriţă oftalmolog trecută bine de prima tinereţe care, nu se ştie de ce şi de când, s–a complăcut în singurătatea unei existenţe de o distincţie căutată, de la felul în care vorbeşte şi se mişcă la cel în care şi–a mobilat apartamentul. A venit însă clipa când ceasul biologic o avertizează că e ultimul moment în care mai poate să asigure un urmaş familiei de boieri din care ea a rămas singura reprezentantă. Drept care alegerea, strict în acest scop, a unui mascul tânăr, sănătos și cu origine mai apropiată de talpa ţării i se pare soluţia cea mai nimerită. Povestea este schematică şi de o moralitate destul de îndoielnică în banalitatea ei. Construcţia personajelor principale este extrem de liniară ceea ce se reflectă în stereotipia replicilor, gesturilor şi atitudinilor. Sau, şi mai grav, este falsă, ca în cazul tinerei golăncuţe de la care doctoriţa învaţă o expresie „deochiată“, adică „Pa şi pusi !“
Totuşi dincolo de această imagine aseptică şi falsă a societăţii în care trăim astăzi, Malvina Urşianu strecoară un gând care o macină şi pentru care de fapt a făcut filmul: gândul întristat la o lume care a avut o altă scară de valori şi a cărei extincţie este iminentă odată cu moartea ultimilor ei reprezentanţi. Dar nu este vorba numai despre nostalgia unei femei care a cunoscut această lume, ci şi de o profundă îngrijorare: „Dumnezeule, ce punem în loc ?!“
Cuvinte cheie: ce lume vesela, cristina corciovescu, cronica de film, film de autor, malvina ursianu