Primul film din serialul care se realizează după scenariile lui Titus Popovici şi Petre Sălcudeanu — Cu mâinile curate — e gata pentru confruntarea cu publicul şi cu critica.
Este vorba, după cum se ştie, de o suită de filme poliţiste şi de spionaj care vor să depăşească limitele genului, preocupându-se de reconstituirea atmosferei epocii, de luptele politice acute din anii 1945-1948.
Sergiu Nicolaescu, realizatorul primului film din serial, are amabilitatea să facă o scurtă prefaţă a filmului, înaintea apropiatei sale premiere.
— N-a fost deloc un film uşor. Pentru că a trebuit să redăm o atmosferă şi o ambianţă care s-au şters din amintirea oraşului. A fost o sarcină cu atât mai dificilă cu cât, în realizarea filmului, am ţinut să pun accent deosebit pe mediul înconjurător.
Un film de acţiune nu se poate desfăşura într-un spaţiu abstract sau oarecare sau singular, aşa că a trebuit să reconstituim o întreagă lume, în realitatea ei materială şi de detaliu, cu tot ceea ce avea ea particular, bizar, semnificativ.
Să reconstituim, dar nu în sensul manufacturii de carton. Pentru acest film n-am tras niciun metru pe platou. Toate decorurile — atât exterioare, cât şi interioare — sunt reale, autentice. Ele au fost doar adaptate, refăcute, patinate — cu concursul decoratorului Radu Boruzescu — aşa cum erau cu în urmă aproape 30 de ani: străzi, cartiere mărginaşe, maidane pustii, cartiere luxoase, vile somptuoase, bănci, un magazin cu pompe funebre, gări, depozite de lemne, depozite de cărbuni, coridoare, ganguri, magazii, ş.a.m.d. Filmul — revăzându-I eu însumi, ca autor, dar şi ca prim spectator — îmi creează o senzaţie de cronică a epocii, nu numai prin această autenticitate a decorului, dar şi prin «aerul», prin atmosfera care îl încarcă.
Este un film dur, am mai spus-o, foarte dur — dar nu violent şi nici crud, în sensul filmelor naturaliste sau sadice. E o diferenţă pe care trebuie să o facem. Sentimentul pe care propriul meu film mi-l transmite şi pe care vreau să-l transmită şi spectatorilor, este că totul e pe viaţă şi pe moarte. Aşa era într-adevăr epoca. Acţiunea înfăţişează lupta cu bandiţii, cu escrocii, cu gangsterii care încercau să profite de momentul istoric tulbure — suntem în 1945, înainte de terminarea războiului — dar desupra sau dincolo de acţiunea propriu-zisă a filmului, am vrut să se simtă tensiunea politică a epocii, sensul în care istoria se mişca.
Cu mâinile curate a fost un greu, dar trebuie să spun că mi-a făcut mare plăcere să lucrez la el. M-am amuzat chiar, foarte mult, ceea ce le doresc şi spectatorilor. La această satisfacţie a muncii au contribuit mult şi actorii cu care am colaborat: Ilarion Ciobanu, Gheorghe Dinică, Ştefan Mihăilescu-Brăila, actori cu care mai lucrasem şi care m-au convins o dată în plus că sunt artişti de o înaltă clasă şi profesionişti de mare seriozitate. Am avut plăcuta surpriză de a descoperi aceleaşi calităţi şi la actorii cu care nu mai lucrasem: George Constantin şi Sebastian Papaiani.
Nu pot, de asemenea, să nu remarc aportul excepţional al unui neprofesionist, arhitectul Al. Dobrescu care, alături de Ilarion Ciobanu, deţine un rol central şi care a reuşit să demonstreze că neprofesioniştii se pot ridica la nivelul maxim dacă sunt bine îndrumaţi.
