Un panou pus foarte la vedere în mijlocul străzii: „atenţie, platoul de filmare, nu intraţi”, are, pare-se, un rezultat contrar recomandărilor: lumea se înghesuie pe cheiul Dâmboviţei într-o porţiune de obicei paşnică şi ferită de curiozitatea trecătorilor. Un tramvai, ca în '45, cu reclame şi afişe lipite pe el, îşi face pregătirile de intrare în raza aparatului de filmat. Printre copacii pletoşi, bine înfipţi în scaunele lor de vedete,
lIarion Ciobanu şi ne-actorul Sandy Dobrescu, „o moacă bună de poliţist”, ascultă ultimele indicaţii ale regizorului.
„Mâini curate” (scenariul
Titus Popovici şi
Petre Sălcudeanu), filmul poliţist la care lucrează acum cu febrilitatea-i caracteristică
Sergiu Nicolaescu, merge într-un ritm „de urmărire”. „Am obţinut până acum — îmi spune regizorul — o atmosferă de o mare încordare. Sper că va fi un film care îi va ţine pe spectatori cu sufletul la gură. Caractere tari, situaţii tari, ritm tare. Aşa şi cred că se cuvine să fie acest film care are o factură poliţistă, dar a cărui acţiune este plasată la răscrucea unor epoci. Pentru că ceea ce se întâmplă în prim-plan este direct condiţionat de fundalul social-istoric”.
Vorbim, fireşte, printre picături, pentru că, prin portavoce, regizorul a mai dat câteva instrucţiuni asistenţilor, s-a înţeles din ochi cu Ilarion Ciobanu şi Sandy Dobrescu. Scenograful
Radu Boruzescu repară o reclamă pusă pe acoperişul tramvaiului, controlează un panou de afişaj cercetat cam brutal de nişte curioşi ai străzii; pictoriţa de costume
Miruna Boruzescu e dezolată că unui interpret de aproape doi metri înălţime nu-i vine un costum luat de la garderobă şi care fusese confecţionat pentru cineva de cel mult 1,65 m. Regizorul secund se luptă cu troleul rebel al unui tramvai, care s-a proţăpit într-o creangă de tei, în timp ce un şir întreg de tramvaie nr. 13, tramvaie autentice, aşteaptă ca în sfârşit să se dezmorţească şi vehiculul cinematografic care staţionează stingheritor pe un traseu foarte aglomerat.
Se trage un cadru şi iarăşi îmi dau seama ce bun actor de film este Ilarion Ciobanu, ce prezenţă puternică, ce dramatism concentrat şi expresiv posedă; se repetă scena cu unele mici schimbări. Lumea din tramvaiele adevărate s-a dat jos ca să tragă cu ochiul, de vreme ce tot nu poate călători mai departe, în timp ce figuranţii călători din 26 stau cuminte şi fotogenici pe scaune, fără ca taxatorul figurant să le ceară taxa. Se mai trage o dublă şi se aşteaptă noaptea. Viitoarea scenă are nevoie de liniştea nopţii, de întunericul ei, sfâşiat doar de reflectoare discrete. După aceea echipa merge la odihnă până la 4 dimineaţa, când se trage un alt cadru care are nevoie de ivirea zorilor. Şi toate astea se întâmplă de la şase seara la şase dimineaţa. În scripte se va consemna o zi de filmare. A fost de fapt o noapte de filmare într-un ritm puţin obişnuit. Pentru că Sergiu Nicolaescu vrea ca filmul său să iasă în premieră în septembrie sau, cel mai târziu, în octombrie.
