„Încordat, cinetic, inteligent şi real — ca şi cum Paul Greengrass ar fi refăcut
Vera Drake”. Sună bine, nu? Aş vrea s-o fi spus eu, dar a spus-o revista
Empire, care îi dă lui
432 5 stele din 5. Dacă valoarea unui film se cunoaşte după frumuseţea cronicilor sale, atunci filmul lui
Mungiu e sigur o capodoperă.
„Dincolo de învelişul social,
4 luni frapează ca studiu de caracter. E scandalos faptul că această peliculă excepţională nu s-a calificat pe shortlist-ul pentru Oscarul de film străin. De fapt, urletele de protest ar putea ajuta filmul, care merită toată publicitatea bună de care poate avea parte.”
Glenn Kenny, Premiere.
„La cel de-al doilea film al său, obsedantul
432, Mungiu a creat o piatră de hotar, un film fenomen care e, simultan, personal şi politic, emoţional şi intelectual, frescă locală şi obiect de cult internaţional.”
Kevin Maher, The Times.
„Dacă vă spun că filmul pulverizator şi lipsit de compromisuri al lui Mungiu e o capodoperă, va trebui să mă credeţi pe cuvânt şi să vă duceţi să-I vedeţi.”
James Christopher, acelaşi The Times.
„Această peliculă economic făcută, excelent jucată şi tensionat calibrată e una dintre acele rare opere care ne amintesc că cinema-ul încă mai contează ca instrument de măsurare a semnelor vitale ale umanităţii.”
Jonathan Romney, The Independent on Sunday.
„În ferocele, nesentimentalul, sclipitorul
432, camera nu urmăreşte acţiunea, ci exprimă însăşi conştiinţa.”
Manohla Dargis în New York Times.
„Ca şi
Moartea dl. Lăzărescu, explorează efectele coliziunii dintre social şi personal asupra corpului uman şi felurile incalculabile, triviale şi monumentale în care trupurile noastre sunt situate în lume şi ca obiecte şi ca subiecte. De fapt, ceea ce Mungiu a făcut nu e un film despre avort, ci un studiu al unui sistem prea obosit ca să mai mânuiască dragostea şi moartea.”
Antony Lane, New Yorker.
„Îl urmăreşti într-o stare de oroare crescândă. Acest extraordinar film e o lungă premoniţie a unui dezastru.
432 e acum cunoscut şi sub numele de «drama românească care n-a fost nominalizată la premiul Oscar pentru film străin din acest an»”.
J Hoberman, Village Voice.
„Fenomenalul film românesc îşi dezvăluie secretele încet, ca o dramă realistă foarte meşteşugit împachetată într-un thriller.
Deşi în centru e înspăimântătorul avort, acesta nu e o metaforă, ci o sordid de viscerală tranzacţie condusă pe o alee lăturalnică. O condamnare devastatoare a contextului sociopolitic.”
Ella Taylor, LA Times
„Ce-ai fi făcut? Te-ai fi ascuns speriat ca Gabiţa? Te-ai fi transformat în ceva mai sinistru decât sistemul care te-a hrănit, ca Bebe? Sau ţi-ai fi regăsit cele mai disperate energii ca Otilia şi ai fi fost brav? Oare putem să ne-o imaginăm, doi ani mai târziu, laolaltă cu mii de alţii în fruntea comitetului central, dând jos un tiran? Cu siguranţa că da!”
Anthony Lane, New Yorker
„Nimic bun nu se întâmplă aici. Şi, totuşi, niciun iubitor de măreţie în cinema nu-şi va putea lua ochii de pe ecran atunci când e în sală la unul dintre cele mai bune filme ale lui 2007. Mizeria e peste tot în această capodoperă, dar şi triumful artistic.”
Lisa Schwarzbaum, EW.
„Cât de remarcabil că un film care tratează asemenea subiecte grele o face cu o asemenea integritate şi reuşeşte să rămână atât de sensibil, atât de mişcător, atât de uman!”
Chris Wisniewsk, lndiewire.
„Mungiu a creat o capodoperă de disperare intimistă cu o succesiune de scene grozav create şi controlate. Pe figura lui
Marinca e fie o devastare spirituală, fie o incinerare. Din această dezolare şi mânie a venit revolta care a schimbat România şi lumea.”
Peter Bradshaw, The Guardian.
