Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



Cu mâinile curate (1972)


98 min. - Film polițist - AG - 30.10.1972

O incursiune într-o epocă profund frământată, răvăşită de război şi suferinţă, dar pe fundalul căreia apăruseră luminile vestitoare ale altor vremuri.

Regie: Sergiu Nicolaescu

Scenariu: Titus Popovici, Petre Sălcudeanu

Actori principali: Ilarion Ciobanu, Sergiu Nicolaescu, Alexandru Dobrescu


Galerie foto


Galerie video

Distribuție

Ilarion Ciobanu Mihai Roman
Sergiu Nicolaescu Tudor Miclovan
Alexandru Dobrescu Ștefan Patulea
Vezi toată distribuția

Producători

Studioul cinematografic „București”

Date de producție

Filmări primăvara – vara anului 1972. Toate filmările au fost exterioare, în decoruri reale, netrăgându-se nimic pe platouri. Cheltuieli de producție 3.393.000 lei.
Ecran normal, color, 2667 m.

Distribuitori

Româniafilm

Festivaluri

  1. 1972 - ACIN - Premiul pentru interpretare masculină (Gheorghe Dinică)

Replici

Miclovan : "Un fleac... m-au ciuruit"
Lăscărică: "Nu trageţi dom‛ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!"

Soundtrack

  • Cântecul „Nu mai sunt cum am fost” – muzica Temistocle Popa, cântă Corina Chiriac.

Trivia

  • „Scenariul face parte dintr-un pachet cu alte trei, menite să fie realizate în lunile următoare, în paralel, de regizorii S. Nicolaescu, M. Marcus și I. Mihu. Cu prestigiul șifonat după dezvăluirea — fie și parțială — a complicității ei la abuzurile din perioada „cultului personalității”, Securitatea avea nevoie de recoafarea mitului ei. Funcția aceasta urma să fie îndeplinită, în viziunea propagandei oficiale, și de filmele cu gangsteri și cu justițiari polițiști, dorite altfel de cineaști, absente de pe ecrane și din importul de filme, cu un succes de casă preliminat și cu o funcție manipulatorie asigurată. Majoritatea filmelor din această serie, ca și cel de față, sunt realizate în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne.” (Bujor T. Rîpeanu, „Filmat în România”)
  • „Filmul are un ritm susținut, este dur ca epoca și ca oamenii ei, crud și sângeros, pentru că sângeroasă era și epoca (totuși este un abuz de rafale și de gloanțe în film), conține momente de intens dramatism. Pot fi ușor depistate anumite surse de inspirație ale regizorului (din repertoriul unor bune filme străine aparținând genului polițist), dar prelucrările sunt bine asimilate și organic integrate acestui film.” (Călin Căliman).
  • „Observ o oarecare asemănare între rolul lui Nicolaescu și cel al lui Hackman din filmul de mare succes French Connection, unde de asemenea detectivul merge pasionat, până în pânzele albe. Cu deosebirea că acesta este un apucat, aproape maniac, pe când celălalt este senin și rece, pasiunea lui fiind estetică și glacială. Și apoi French Connection este doar o magnifică, spectaculoasă fugărire, pe când filmul românesc este plin de probleme adânci, brodate deopotrivă pe trecut și viitor.” (D.I. Suchianu).