Rămânerea (1990)

Pavel se întoarce acasă, în satul natal, undeva pe malul Dunării. El este ultimul descendent al unei familii asupra căreia a apăsat un greu blestem: bătrânul Anghel avusese trufia să-şi ridice casă pe un loc mai înalt decât biserica. Blestemul pare să se fi extins asupra întregului sat care acum e pustiu, uitat de lume şi de Dumnezeu. Pavel îşi rememorează momentele dramatice care au marcat existenţa familiei sale şi ale celor din preajma ei, momente care coincid cu evenimentele cruciale ale oricărei vieţi - naşterea, nunta, moartea. După această incursiune în timp, eroul rămâne înconjurat de umbrele trecutului, obsedat de imaginea satului pustiu şi purtând în suflet sentimentul zădărniciei.