Pisica, iepurele şi nevăstuica (1970)

Opinia criticului
​Cu neîncredere ascunsă în vocaţia filozofică a filmului animat, tresar la clipa de umor, la mişcarea cursivă şi coerenta, la culoarea frumoasă şi desenul alegru. E atât de puţină originalitate în filmul de animaţie, încât simţul măsurii echivalează totdeauna cu o performanţă şi trebuie aplaudată. Ceea ce şi fac în faţa filmului lui Horia Ştefănescu, Pisica, iepurele şi nevăstuica. Respectul pentru condiţia acestui gen — care nu e alta decât divertismentul ţintind uneori o morală — câştigă în acest film un galon de nobleţe printr-o meserie de bună calitate. Tot preambului fabulei este excelent, cu discordia aceea dintre neamuri sfârşită cu dueluri şi crime. Personajele se mişcă cu haz, au reacţii spontane şi acţiuni fulgerătoare. Preambulul se continuă firesc cu fabula, gagul sare sprinţar din fiecare cadru, aşa încât densitatea glumei per centimetru pătrat de peliculă este destul de ridicată. (Iulian Mereuţă, Cinema nr. 2, februarie 1971)