REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



O lacrimă de fată (1980)

A Girl's Tears

87 min. - Film polițist - AG - 03.11.1980

Sinopsis :

Într-o baltă de la marginea unui sat e găsită o fată înecată. Ancheta care are loc, audierile repetate ale martorilor, declaraţiile lor, adesea contradictorii, probele adunate cu dificultate duc la concluzia că moartea tinerei nu este un simplu accident, ci rezultatul unor conflicte mocnite dintre săteni.

Regie: Iosif Demian

Scenariu: Petre Sălcudeanu

Actori Principali: Dorel Vişan, George Negoescu


Galerie Foto:

  • O lacrimă de fată (1980)
  • O lacrimă de fată (1980)
  • O lacrimă de fată (1980)

Vezi toată galeria

Distribuție:

Dorel Vişan Maiorul
George Negoescu Panaitescu
O lacrimă de fată (1980) Luiza Orosz Iustina
Vezi tot genericul

Producători

Casa de filme 5

Date de producție

Ecran normal, color, 9 acte, 2376 m.

Distribuitori

Româniafilm

Festivaluri, premii

  1. 1980 - ACIN - Premiul pentru regie. Diplomă de onoare (George Bosun)
    1981 - Costineşti - Marele Premiu şi Premiile pentru scenariu şi pentru interpretare masculină (Dorel Vişan)

Subiect

La Sălcioara, într-un sat de pe Valea Mureșului, vine o echipă alcătuită din doar două persoane (anchetatorul și ajutorul său, care este și șoferul IMS-ului), cu scopul de investiga împrejurările în care Ana, tehnician agronom, a murit. Prezența anchetatorilor pune pe jar autoritățile și-i obligă pe posibilii suspecți să iasă din umbră. Primul deranjat este Urdărescu, președintele cooperative agricole de producție. El ține să se dezvinovățească, deși putea fi bănuit, speriat că Ana avea obieciul să iasă seara și să măsoare pământurile. Urdărescu recunoaște astfel că aveau suprafețe în plus, nedeclarate, despre care se știa totuși la raionul de partid. Un suspect ar fi putut fi Pricopie. Băiatul o iubea pe Ana. La despărțire, aflat în permisie, de la armată, cu puțin timp înainte de a pleca la gară, o ceruse în căsătorie. Fata avea să fie omorâtă imediat după aceea.
O cunoaștem pe Iustina, gazda tinerei, cu care Panaitescu flirtează. Iustina înceracă să alunge bănuiala ce plutea asupra tatălui său, Crăciun, fost bogătaș al satului înainte de colectivizare. Acesta caută să abată atenția anchetatorilor printr-o atitudine de om nebun, cu un comportament ciudat. De asemenea, învățătorul Moraru Apostol participă la acțiunea de derutare a investigatorilor, ca și Corbei, care o dorea pe fată, și care își disputase cu Crăciun primul loc în patul Savetei, surdo-mută, mama soldatului în permisie.
Împreună cu anchetatorii se află și o echipă de filmare. Aparatul reconstituie peisajul crimei, topografia ei, ca și seria de portrete ale celor intervievați. Până să-l aresteze ca învinuit, Crăciun se sinucide. Anchetatorii ajung prea târziu la el, în cabana izolată unde locuia ca sihastru. La sfârșit, participanții la acțiune fac o fotografie. Panaitescu, tulburat să remarce lacrima fetei, conchide că, odată cu ea, a murit ceva și în sufletul localnicilor.  (Ioan Lazăr, ”Filmele etalon ale cinematografiei românești”, 2009, Ed. Felix Film)

Trivia

Opinia criticului
„Pe un alt cerc al autenticității, acela în care realitatea servește totodată de model și partener în discuție, se plasează O lacrimă de fată (...), unde investigația este făcută derutant: o anchetă polițienească ajunge la concluzii de specialitate banale în privința cauzelor morții unei tinere, dar descoperă sub crusta adevărurilor de toată ziua reieșite din discuții (simple discuții cu aparențe anoste), o neașteptat de gravă realitate, deficiențe sociale adânci.” (Romulus Rusan, „Filmar”, 1984)

„Există însă un film mult mai puţin cunoscut, realizat în 1980 de Iosif Demian, în care complicitatea simplilor cetăţeni cu puterea totalitară este aşezată într-o pictură socială deosebit de neplăcută. Toate filmele apărute în perioada comunistă care pot fi calificate ca „disidente” sunt filme-supapă: abuzuri şi nedreptăţi ale autorităţilor sunt prezentate critic, dar totul se rezolvă în bine când intervine Partidul, personificat de un Tovarăş Prim-Secretar fără teamă şi prihană. În O lacrimă de fată, răul nu se opreşte la conducerea de partid, înalţii Tovarăşi sunt un rău şi mai mare, care impune mafiotic legea tăcerii. Mai mult, o întreagă societate alege să trăiască în minciună, furt şi, în cele din urmă, crimă, în cârdăşie cu Partidul, ca să-i fie bine. Un film fără nicio iluzie, cu personaje puternice, greu de uitat, O lacrimă de fată îţi lasă un gust dur şi amar care se  simte şi dacă îl vedeţi astăzi.” (Cristian Tudor Popescu, Gândul 06.09.2014)

O lacrimă de fată (1980) - Photo