Între chin și amin (2019)

Trivia

Toma Enache despre film:
”Între Chin și Amin este un film clasic, care aduce în fața spectatorilor o poveste tulburătoare de viață, petrecută într-una din cele mai crunte perioade din istoria modernă - reeducarea din pușcăriile comuniste. Filmul are la baza întâmplări reale care m-au marcat puternic atunci cand le-am aflat, indiferent că s-au întâmplat în închisoarea din Sighet, în cea din Piteşti sau în altă parte. Discuțiile pe care le-am avut cu câțiva supravieţuitori m-au ajutat să înteleg şi mai bine evenimentele din acea perioadă. Biografiile personajelor principale înglobează lucruri teribile, trăite de mii de deținuți politici din perioada comunistă, însă conțin şi esenţa unor caractere unice şi extrem de puternice. Intenția mea a fost să arătăm  că există o altă lume dincolo de această lume concretă, o lume suprasensibilă, cu valori transcendente (dragostea, Dumnezeu, binele), că există o valoare superioară a vieții, care are ca efect tocmai triumful acesteia, atunci când totul pare pierdut. Am considerat că a venit momentul ca realitatea brutală a Fenomenului Pitești, despre care nu s-a putut vorbi timp de zeci de ani și care a adus suferințe inimaginabile unui număr semnificativ de oameni, să fie spusă în sfârșit cu voce tare, printr-un film artistic. Așa se face că am decis să investesc toată energia și economiile mele în acest film.”
”În anul 2014, după ce am văzut la televizor o secvență în care fostul deținut politic Tache Rodas își întâlnea torționarul, mi-am dorit foarte mult să-l cunosc pe dl. Rodas, așa că m-am dus la Pitești să-l întâlnesc. În camera 4, spital, în care se petrecuseră torturi și violențe de neimaginat, există un Paraclis și se făcea o slujbă de pomenire a celor care au murit acolo. Am fost profund mișcat de atmosfera de acolo și am simțit că trebuie să fac un film artistic despre asta. Știam că nu există niciun film artistic despre această perioadă neagră din istorie și mai ales despre oamenii excepționali care au supraviețuit acestui infern.Dl. Tache Rodas este un om extraordinar, cu o poveste de viață incredibilă. A făcut 16 ani de pușcărie, fiind închis în aproape toate penitenciarele ţării. Este arestat pentru prima dată în 1942, la 17 ani, fiind condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru activitate naţionalist-creştină. Eliberat în aprilie 1944, este rearestat după patru luni.  Evadează din lagărul de la Slobozia în 1945, dar este rearestat în 1948 și condamnat la cinci ani de închisoare corecțională. Ajuns la Pitești, intră în iadul „reeducării”. La 95 de ani, dl. Tache Rodas mi-a povestit că salvarea lui a venit prin rugăciune către Maica Domnului, simțind un ajutor divin, eliberator, în momentele cele mai grele. Cum să nu te inspire un asemenea om? O altă poveste uluitoare de viață care m-a inspirat a fost cea a domnului Mihai Buracu, care a fost și un poet și un scriitor foarte bun, autorul unor cărți impresionante despre ororile de la Pitești. De asemenea, dl. George Cușa din Constanța, este, la rândul lui, un supraviețuitor al Piteștiului, care mi-a povestit despre iadul de acolo.  Nu în ultimul rând, dl. Octav Bjoza, un om excepțional, are o poveste de viață impresionantă.”