În film la Naşu (2012)

Subiect

Filmul începe în dimineaţa în care Matei se trezeşte în maşina lui parcată pe un câmp la marginea oraşului, împreună cu Iulia, fata cu care a petrecut noaptea precedentă. Matei, mahmur fiind, nu-şi mai aminteşte nici măcar numele ei. Un apel telefonic insistent îi aminteşte însă că a întârziat la o filmare. Ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, Iulia, care are ambiţii de Hollywood, îl presează constant să o prezinte producătorului. Ca pedeapsă pentru întârzierea lui și ca o condiție pentru a fi menținut în distribuție, asistentul de regie al filmului îl trimite pe Matei până în Republica Moldova, foarte aproape de vamă, să-l aducă pe Andrei, un actor a cărui prezență pe platoul de filmare este absolut necesară. Puțin impresionat de rugămințile Iuliei de a fi prezentată producătorului, Matei o ia pe aceasta ca însoțitoare și se îndreaptă împreună spre vamă. Ajunși la vama românească, fără pașapoarte, doar cu buletinele asupra lor, cei doi sunt lăsați să treacă înspre vama moldovenească în schimbul unui bacșiș ce le asigură, conform promisiunii vameșului, “taxa” de liberă trecere și la întoarcere. Odată intrați în zona vămii Republicii Moldova, ceea ce ar fi trebuit să fie un simplu act de rutină se transformă într-un adevărat coșmar birocratic. Fără pașapoarte, cu mașina plină de sticle goale, mirosind puternic a băutură și transportând o tânără a cărui comportament li se pare mai degrabă ciudat vameșilor, dar și din nevoia acestora de a-și exersa orgoliul și de a-şi trage eventuale foloase materiale din orice situație oportună, Matei este supus unor interogări repetate. Este acuzat de trecerea ilegală a frontierei, de transport de droguri, de trafic de carne vie, apelându-se până și la un câine specializat în detectarea substanțelor interzise. Fapt ce îl aduce pe Matei la cel mai înalt grad de exasperare imaginabil. În tot acest timp, este bombardat de apelurile telefonice ale asistentului de regie, care îl presează să revină cât mai curând cu actorul din Moldova. Andrei, sătul și el de așteptare, îl anunță pe Matei că este în drum spre vamă. Singura persoană ce pare netulburată de situațiile cu care se confruntă este Iulia, fiind sub influența unor pilule ingerate mai devreme, iar starea ei aproape continuu euforică contribuie și mai mult la acumularea de suspiciuni la adresa celor doi. Andrei apare într-un final, este imediat recunoscut și tratat ca o celebritate de șeful vămii, iar cei trei sunt lăsați să plece spre România. Întorși în vama românească, actorii noștri au surpriză să constate că un alt schimb a preluat controlul la vamă. Funcționarii aceștia nu au habar de bacșișul plătit de Matei mai devreme. Urmează un nou episod de comedie absurdă în biroul șefului vămii, unde acesta, împreună cu un asistent tânăr pe care ține să-l domine dar să-l și impresioneze în același timp, îi supune la un nou interogatoriu, punându-le la îndoială însăși profesia lor de actori. După ce în prealabil tânărul funcționar face o cercetare a CV-urilor acestora pe Internet și nu găsește nicio referință, îi clasifică pe aceștia drept actori amatori. Când Andrei menționează că sunt așteptați pe platou, la un film regizat de Francis Ford Coppola, șeful vămii atinge nivelul maxim de scepticism, prilej pe care îl folosește să-i umilească și mai mult cu afirmații și întrebări jignitoare. Ca un test, le cere chiar să-l sune pe regizorul Coppola și doar astfel poate fi convins că cei doi spun adevărul . Matei se conformează și, surpriză, Coppola preia apelul. Fără să piardă nicio secundă, șeful vămii îi oferă lui Coppola, prin telefon, propria sa interpretare a unui fragment din The Godfather. Coppola nu este impresionat de interpretarea acestuia și, înainte să-i închidă telefonul, precizează că se află într-o cameră plină cu actori și nu știe cine lipsește. Filmul se încheie cu nedumerirea și suspansul celor trei, în timp ce șeful vămii îi propune Iuliei să rămână cu acesta la o „savarină”, pentru a găsi împreună „o soluţie” ce ar putea duce la eliberarea lor. (Cristina Iacob)