Opinia criticului
„Matty Aslan cochetează subtil, de la titlu, cu un fel de ermetism al abstracțiunilor, la fel cum, în serialul
Formica, îmbrăcase șarja satirică în transparente haine de fabulă. Dacă fabula era un simplu joc al aparențelor, voit monoton, făcând mai evidente apropourile, abstracțiunea e și ea accesibilă tuturor. Chiar dacă nu toată lumea știe ce e organigrama, se dumirește repede și pe deplin, animația fiind pentru Matty Aslan drumul cel mai scurt dintre idee și public, fără complicații formale. De data aceasta... furnicile sunt organizate, prinse, deci, în schemă, luând forma unor sfere sub o acoladă. Operația la care suntem invitați, destul de lesnicioasă, este aceea de identificare a situațiilor de viață astfel figurate: iată nepotismul (sfera de deasupra prelungește acolada, luând sub aripa sa ocrotitoare una dintre sferele de dedesubt), iată mimetismul subaltern (sferele de sub acoladă își schimbă culoarea după sfera de sus) ș.a.m.d. Acest umor aproape mecanic câștigă însă, din situație în situație, oarecare anvergură și forță de incizie, când poanta are și un timp trei, când sfera ia, de pildă, formă de cilindru și începe să se articuleze o adevărată narațiune alegorică.” (
Val. S. Deleanu, Cinema nr. 4, aprilie 1975)
