Casa de pe strada noastră (1957)

Opinia criticului
„Casa de pe strada noastră poate fi socotit un poem despre memoria obiectelor. Tiparul compoziţional e fără îndoială ingenios: descrierea lucrurilor care mobilează rând pe rând o casă. Aceste constelaţii de obiecte, martore ale celor mai diverse crâmpeie de existenţă omenească şi, totodată, embleme ale unei întregi atmosfere, acest carusel al lor constituie temelia unei metafore de o neaşteptată amplitudine. Prezenţa lucrurilor evocă traiectoriile destinelor individuale şi punctează succesiunea vârstelor social istorice; schiţează un fel de compendiu al mentalităţilor şi trasează o istorie sui-generis a gustului, cu oscilaţiile lui între rafinament şi kitsch; vorbeşte despre perpetua perindare a generaţiilor şi sugerează, într-un plan mai adânc, efemera plutire a omului pe apele eterne ale Timpului.” (George Littera, "Noul Cinema" 1/ 1993)