După
avanpremiera de la Salonic şi înainte de a ajunge la New York în luna mai, filmul lui
Alexa Visarion a fost prezentat şi la Atena în sala Uniunii regizorilor eleni, în prezenţa realizatorului. Ecourile celor două proiecţii sunt cât se poate de favorabile, chiar elogioase.
„Filmul
Ana este povestea unui bărbat în pragul bătrâneții, singur și obsedat din tinerețe de ideea realizării unui film inspirat de legenda Meșterului Manole, și a unei tinere din Republica Moldova ajunsă, printr-o întâmplare nefericită, prostituată în Italia. Dialogul dintre acești doi necunoscuți, cu o experiență de viață total diferită, desfășurat într-un mediu natural deosebit de frumos, probabil un sat de pe lângă Dunăre, ne face să retrăim unele momente ale istoriei recente românești, dar, totodată, ne transpune și în acea stare care domină întreaga viață a omului și anume lupta dintre dorință și neputință” (Apostolos Patelakis).
„
Ana lui Alexa Visarion e o sublimă poveste de dragoste, învăluită de misticism interpătruns când de-o rezonanţă cosmică cu rădăcini în balada populară (Meşterul Manole), când de ecouri biblice (izgonirea din paradis, Adam şi Eva, şarpele, Iisus şi Maria-Magdalena, arca lui Noe). O poveste de dragoste pură, între doi păcătoşi, reîntorşi la origini” (Carmen Eremia).
„Un film plin de erotism şi de durere, cu un final lăsat la latitudinea spectatorului, care are libertatea să-și imagineze, să-și creeze singur deznodământul poveștii” (Nicoleta Buleanu). “Un film dur dar şi plin de speranţă” (Angela Bratsou).
„Cred că filmul îşi atinge scopul suprem ca operă de arta: în momentul în care pelicula s-a oprit, vrei să revezi filmul pentru că eşti sigur că vei găsi şi alte interpretări care ţi-au scăpat iniţial. În plus, imaginaţia iţi este provocată să continui povestea, să o şlefuieşti după bunul plac, asemenea celor "nouă meşteri mari, calfe si zidari" (Ana Maria Papadimitriou).
