Când l-am întâlnit prima oară pe platoul de filmare la
Cine are dreptate?,
Ionuț Teianu nu absolvise încă studiile de operatorie la IATC, dar faptul că un exigent profesionist ca
Vivi Drăgan Vasile îl luase în echipa lui însemna mult. A urmat scurtmetrajul
Zile albe, un film-omagiu închinat lui
Alexandru Tatos și prezența sa în calitate de cameraman pe genericul lungmetrajului documerntar
Piața Universității – România. După care l-am pierdut din vedere pentru că plecase în Franța. L-am reîntâlnit mulți ani mai târziu ca realizator de documentare:
Afacerea Tănase (2013) și
În căutarea tatălui pierdut (2016). Sunt doar câteva repere ale unui parcurs profesional care, într-un răstimp de două decenii, l-a purtat de la București la Paris și înapoi la București. Aici sunt rădăcinile, aici are prieteni, acolo trăiește, acolo s-a format ca jurnalist, scenarist și regizor.
