În 1957, omuleţul lui Gopo lua Palme d’Or la Cannes, cu Scurtă istorie. Simplitatea şi profunzimea mesajului au şocat juriul, într-o epocă în care Walt Disney era regele neîncoronat al poveştilor animate. „Când am văzut că nu pot să egalez perfecţiunea lui tehnică, am început să fac filme anti-Disney.
"Deci, frumuseţe-nu, culoare-nu, gingăşie-nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul”, spunea
Ion Popescu Gopo.
De atunci încoace, mulţi artişti plastici şi regizori români s-au aruncat în aventura animaţiei.
Ion Truică şi Vasile Antonescu au fost recompesaţi recent cu Trofeul UCIN 50 de ani pentru animaţie. În 1983, Radu Igazsag lua premiu la Festivalul de la Hiroshima cu
Fotografii de familie.
Sunt multe repere ale animaţiei româneşti şi cea mai bună
Scurtă istorie de la începuturi până în 1990 este cea în imagini, creată de Fundaţia Arte Vizuale. Am ales doar primul episod din cele opt, prezentate de Horaţiu Mălăele. FAV are şi o mică poveste animată, realizată de Radu Igazsag, ataşată documentarului
Exploratorul, care va fi prezentat la TVR în 15 decembrie.
În 2009 apărea
O zi din viaţa lui Ionescu, un mediumetraj realizat de Mihai Şurubaru. Este prima animaţie 3D realizată cu o echipă românească.
În 2011, un surprinzător lungmetraj animat,
Crulic, realizat de
Anca Damian, cucerea premii după premii la festivalurile internaţionale. A primit Premiul Cristal pentru cel mai bun film la Festivalul Internaţional de Animaţie de la Annecy, în 2012.
Între premiul lui Gopo şi premiul Ancăi Damian au trecut 55 de ani. După o îndelungată perioadă de tăcere, când Studioul AnimaFilm nu mai producea nimic, iar proiectele individuale deveneau prea costisitoare, a apărut
Festivalul Anim’est, în 2006. În câţiva ani, s-a transformat dintr-un eveniment anual într-o adevărată mişcare, către care au venit mulţi tineri entuziaşti.
Echipa de la Anim’est şi-a asumat cu seriozitate rolul de “agent provocator” şi a dezvoltat un concept mai amplu, cu workshop, pardon, Worksheep, şi dezvoltare de proiecte.
La primele ediţii Anim’est erau puţine producţii româneşti şi destul de naiv realizate, dar lucrurile au început să evolueze. Unul dintre premiaţii din acest an este Ilinca Šeda, cu scurtmetrajul 2. Ilinca este grafician, a învăţat animaţie cu profesorul Dan Chisovski (Povestea puiului de elefant, 1992) la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza”, iar pentru filmul 2 a lucrat cu Radu Igaszag, profesor la UNATC. Este bursieră a Fundaţiei Principesa Margareta a României, în cadrul Programului Tinere Talente.
Unul dintre oamenii care s-au ataşat de la început programului Anim’est e regizoarea
Iulia Rugină, care a făcut multe valuri în acest an cu filmul
Love Building. Iulia lucrează în prezent la un scurtmetraj de animaţie,
Skugos, cu aceeaşi echipa DSG (Dan Panaitescu, Raluca Popa, Dragoş Ştefan) cu care a lucrat şi Anca Damian la
Crulic. Dan Panaitescu şi Raluca Popa au realizat şi segmentul de animaţie din
O vară foarte instabilă, regizat de Anca Damian. Dan Panaitescu şi Dragoş Ştefan sunt, neîntâmplător, traineri la workshopurile Anim’est.
Următorul proiect al regizoarei Anca Damian este
Muntele Magic, un lungmetraj pe care îl pregăteşte cu animatorii de la DSG. Cum un astfel de film se împlineşte în destul de mult timp, avem de aşteptat şi de urmărit cine însufleţeşte animaţia românească.
